În timp ce Milenialii își adâncesc tot mai toare coatele în pervaz visând la jumătatea perfectă, Gen Z se ferește de sentimente ca de gripă. Mult mai pragmatici din toate punctele de vedere ca visătorii Mileniali (născuți între 1980-1995), cei din Gen Z sau iGen (născuți după 1996) știu foarte clar ce vor de la viața lor emoțională: nu relații.

Am fost atât de mândră de mine când am vrut să denumesc acest articol “Gen Z a inventat prezervativul emoțional”. Dar în câteva secunde, internetul mi-a luat entuziasmul înapoi, arătându-mi – evident – că s-a mai făcut. Să ascultăm puțin cât de isteric și de frumos cântă această comediantă – Milenială din păcate, pentru point-ul meu – despre Emotional condoms (“Let’s make love without ruining the rest of my week, I have a presentation to make at work on Tuesday”, “it just feels so right to not feel anything at all until I know he’s Mr. Right”).

În orice caz, faptul că Gen Z are nevoie de prezervative emoționale, deși i-a mai trecut cuiva prin cap să le inventeze și să le denumească până acum, rămâne o certitudine. O să vedeți (aproaaape) imediat de ce.

Totul a început de la smartphone
E fascinant cum omenirea a ajuns să-și dezvolte inclusiv un instinct de supraviețuire emoțională în fața dezvoltării tehnologice. Se pare că anul 2012, când posesorii de smartphone americani au depășit 50% din populație, iar utilizarea social media a crescut corespunzător, a fost momentul în care s-au remarcat schimbări emoționale și comportamentale majore la adolescenții de atunci versus cei din generațiile anterioare. De la iPhone i-a venit inspirația psiholoagei Jean Twenge să denumescă Generația Z “iGen”, în titlul cărții dedicate generației care n-a cunoscut lumea fără internet. Subtitlul ne spune cam tot ce e în carte: “iGen: de ce copiii super-conectați de astăzi cresc mai puțin rebeli, mai toleranți, mai puțin fericiți – și complet nepregătiți pentru maturitate – și ce înseamnă asta pentru noi, ceilalți”.

“Mai bine stau acasă”
Interesant că un alt nume dat acestei generații este “Homeland generation”, un nume primit la scurt timp după atacul terorist 9/11, care a avut ca urmare răspândirea convingerii că ești mai în siguranță acasă. Având în vedere mass shooting-urile recente din școlile americane, se pare că instinctul de conservare a avut dreptate încă de pe atunci. Dar pe lângă atmosfera instabilă în care au crescut, incluzând criza economică și crizele de securitate de tot felul, tinerii stau în primul rând acasă pentru că telefonul le oferă o legătură sigură cu exteriorul, fără să-i expună prea tare la pericole nici fizice, nici emoționale.

Twenge, cercetătoare specializată în diferențele dintre generații, a analizat răspunsurile a 8.3 milioane de adolescenți, între 13 și 19 ani, din SUA, din ultimii 40 de ani (1976 – 2016).Concluzia a fost că tinerii de astăzi, în comparație cu tinerii din decadele precedente, se maturizează mai lent și e mai puțin probabil să se implice în activități ca: dating, sex, consum de alcool, condus mașina, ieșit din casă fără părinți, cât și a avea un job. Adolescenții de 18 ani de azi se poartă ca unul de 15 ani din decadele precedente.

Același studiu spune că sunt mult mai puțin interesați de romantism decât predecesorii lor mileniali, dar și că sunt mai vulnerabili psihologic, rata depresiei și a sinuciderilor crescând alarmant din 2011 încoace. Sursa, spune Twenge, este telefonul. Deci specificul Gen Z este nevoia acută de siguranță fizică, dar și emoțională, fiind “în pragul celei mai mari crize de sănătate mentală din ultimele decenii”.

“N-am nevoie de nimeni ca să mă facă fericit”
Maturizarea greoaie se vede în comportamentul lor la capitolul dating – sau la lipsa dating-ului. Sondaje naționale în SUA arată ca doar 56% din liceenii din clasele mari spun că merg la întâlniri romantice în 2015 versus 85% din cei din generațiile anterioare, când erau la vârsta lor (Baby Boomers – născuți între 1945 – 1964 și GenX – născuți între 1965 -1980). Mai departe, un raport Gallup spune că mai puțini tineri între 18-29 se mută împreună în 2015 vs. 2000.

Tinerii intervievați de Twenge spun că la 20 de ani e prea devreme să ai o relație serioasă, pentru că asta dă shutdown la distracție foarte repede și că de multe ori se despart de cineva doar pentru că sunt prea tineri ca să-și ia “un angajament”.

În general, relațiile intră în conflict cu noțiunea individualistă că “nu ai nevoie de cineva să te facă fericit – ar trebui să te faci fericit singur”, acesta fiind mesajul luat din cultura de masă cu care iGen a crescut. Între anii 1990 și 2008, în cărțile americane din Google Books, numărul de utilizări ale frazei “Make yourself happy” s-a triplat, “Never compromise” s-a dublat și a crescut semnificativ și frecvența expresiilor “Don’t need anyone” și “I love me”. Înainte de 1970, fraza “Don’t need anyone” de-abia exista, iar între 1970 și 2008 a devenit de 4 ori mai folosită.

The Hookup Culture
Motivul pentru care se feresc de relații e că vor să-și descopere și să-și formeze identitatea fără să fie influențați de altcineva. De-abia când ești “un adult complet”, de-abia atunci poți să fii într-o relație. Plus că “e stresant”, “dacă celălalt are o problemă, e și problema ta”, dar “tu ai deja problemele tale, e epuizant să mai ai grijă și de ale altora”. Așa că o dată ajunși la facultate, se ocupă doar cu casual hookups, pentru instant gratification, fără obligația de a te ocupa de bagajul emoțional al altuia.

În articolele pe care le văd despre diferențele dintre generații, se trezește câte cineva din când în când zicând “dar e normal, la 20 de ani, ce-ai vrea să facă?!”, numai că cercetătorii își aduc aminte precis că generațiile anterioare se căsătoreau și aveau copii ghici la ce vârstă? Chiar între 20 și 25.

The emotionless ideal of iGen sex
Fetele din iGen sunt convinse că e foarte greu să găsești pe cineva care să te aprecieze pentru originalitatea și personalitatea ta, probabil fiindcă instagramul ți se pare plin de fete cum tu nu ești. Plus că social media face înșelatul mult mai ușor.

Nevoia de siguranță specifică iGen nu dă swipe right relațiilor, pentru că s-ar putea să descoperi că ești dependent de cineva care te-ar putea răni și asta nu e ok. O tânără de 18 ani spune că tinerii care se bazează pe relații ca singura sursă de siguranță emoțională nu știu cum să facă față pierderii când relația nu mai e (ceea ce mi se pare foarte deștept, doar că dependența emotională e o afecțiune de care simpla avansare în vârstă nu te poate scăpa, fără antrenamentul psihologic necesar). Iar dacă nu poți găsi pe altcineva suficient de repede după ce te desparți, “ce o să te faci? Nu ai învățat încă skillurile de a te descurca singur, de a fi fericit singur, deci ce ai putea să faci, o să suferi până când apare altcineva care să te vrea?”. Deci celebra frază “Mai bine să fi iubit și să fi fost părăsit, decât să nu fi iubit deloc” a devenit “Mai bine să nu iubești deloc, pentru că dacă te părăsește, ce te faci?”.

Cât de beți tre’ să fim înainte să?
Când ajung la facultate și descoperă viața, cei din iGen au reguli stricte de conduită socială. Două cărți recente despre hookup culture au ajuns la concluzia că beția e mandatory înainte de a face sex cu cineva pentru prima oară. “Getting shitfaced” e pasul 1 în ritualul de hookup. S-a făcut chiar o statistică despre câte băuturi e social acceptabil să fi consumat înainte să te combini: fetele 6 și băieții 4. Dacă ești treaz, cineva s-ar putea să creadă că tu chiar ți-ai dorit, că ție chiar îți place de celălalt, că poate chiar vrei să fii într-o relație cu el. Și tu nu vrei asta. Dacă te combini treaz, va fi ciudat a doua zi. Dacă ești beat, n-a însemnat nimic. Haha.

Socioloaga Lisa Wade spune în “American Hookup” că “atunci când ești beat, poți s-o faci pentru că e fun și poți să râzi apoi despre asta, fără să fie ciudat sau să însemne ceva. Deci alcoolul le permite studenților să pretindă că sexul nu înseamnă nimic,doar sunt amândoi beți.

Ce-mi sună mie a prezervative emoționale: tips&tricks despre “avoiding catching feelings”
Frica de relații rezultă și din termenul folosit de Gen Z, dar și de Milenialii tineri: “catching feelings” (pe care văd că Justin Bieber l-a folost în 2012 ca sentiment care pare dubios, ei fiind “too young for love”), ca și cum atașamentul emoțional ar fi o boală. Articole ca “32 Signs You’re Catching Feelings for Your F*ck Buddy” sau “How to Avoid Catching Feelings for Someone” le oferă variate metode de protecție emoțională:

• Încă de la început, intră în treaba asta cu atitudinea că nu o să ai sentimente față de această persoană.
• Nu-i spune povestea vieții tale.
• Nu petreceți prea mult timp împreună.
• Nu sunați/nu trimiteți mesaje toată ziua.
• “Don’t cuddle. For the love of God, this is a must”. Nici măcar când vă uitați la un film. A te apropia fizic te pune în pericol să te apropii emoțional. Dacă e nevoie, pune o barieră de perne între voi. “Hey, desperate times call for desperate measures.”

Twenge spune că oamenii sunt hardwired pentru relații emoționale cu alți oameni și că acest concept de “catching feelings” promovează ideea că sentimentele ar fi o treabă rușinoasă sau o boală. “Cel mai rău lucru care se poate spune despre tine în campus nu mai e “slut”, ci a fi “disperată”, “clingy” – a te purta ca și cum ai avea nevoie de cineva – asta e considerat patetic”.

“Dating partner”: the signature relationship status of a generation
În caz că totuși te mai vezi cu un hookup, poți evolua până la maxim statutul de dating partner, care înseamnă că poți avea conversații mai intime emoțional, dar nu ajungeți să vă cunoașteți părinții. Kate Hakala rezumă totul la supă. Adică: un partener de dating este undeva la mijloc între hookup/f-buddy și iubit. Cum se traduce asta: “în caz că ești răcit/ă îți aduce supă acasă, dar nu gătită de el/ea, ci supă la conservă și doar în cazul în care nu are nimic deja planificat în seara aia”.

Ironia e că, de fapt, respondentul din Gen Z crede altceva decât spune
Două studii recente arată că 75% din studenți spun că ar vrea să fie într-o relație serioasă în anul următor, dar tot 75% au convingerea că colegii lor vor doar hookups. Deci studentul iGen crede că doar el vrea o relație, când de fapt și ceilalți vor același lucru. E o prăpastie între ce cred că ar trebui să vrea și să facă versus ceea ce vor cu adevărat să facă. După cum a spus o tânără în “American Girls”:

“Toată lumea vrea iubire. Dar nimeni nu vrea să recunoască”.