Bună, Ioana! Îți scriu ca să-ți mulțumesc pentru al 31-lea small request pe care l-ai făcut – să nu las să moară acest blog. Sper să nu lași pe nimeni să-ți ucidă vreodată entuziasmul de a scrie și de a inventa experimente creative care să adune oamenii cu sufletul la gură în jurul tău (nu doar pe instagram, cât mai ales) într-un fel atât de grandios – pe scenă la Teatrul Național, ca invitată a unei reviste atât de iubite ca DOR.

Ce voiam să-ți zic. Ai văzut și tu articolul ăsta din Ad Age despre “Killing an intern“? Cineva chiar și-a pus problema că leaving with a broken heart, chiar și de la internship, s-ar putea să ucidă ceva într-un student care încă mai credea în unicorni. Că totul stă în inimă. Inima frântă înseamnă creativitate oloagă.

Hmm. But is it bad for business, though? Who cares, anyway? More will come, they’ll say.

Ce mi s-ar părea interesant de discutat luni dimineață la cafea ar fi : oare a pune la punct un program de internship gândit cu making-sure-we-dont-kill-them-creatively at heart ar putea ajuta și echipele de juniori să nu moară creativ? Dacă ar putea asta să fie o plasă de siguranță creată de orice agenție, ca să salveze young talent, indiferent cu cine și pe ce conturi se nimerește să lucreze el.

VS.

În lista de lucruri pe care autorul articolului (care e Chief Creativ Officer într-o agenție din USA) le enumeră ca să eviți uciderea internilor (prin crearea unui program de activități care să manage expectations și să-i învețe useful things) e și  “Teach them meeting theater“. Se pare că autorul a avut șansa (așa cum cu toții s-a întâmplat să avem șansa – în loc să fie într-un cadru de învățare organizat, cum propune el acum – să auzim cândva un senior deștept zicând o frază care să ne servească drept lecție de căpătâi în profesia de creativ) să-l audă pe Rich Silverstein (de la Goodby, Silverstein & Partners) zicând că publicitatea este “a business of theater”. M-a mirat că și eu am avut șansa să aud același lucru cândva, demult, de la unul din “dinozaurii” noștri din Carpați: și anume, că a asculta o echipă de creativi spunând povești și acting ideas este de cele mai multe ori cea mai bună și entertaining parte din ziua / săptămâna clientului. (So don’t hold back!).

Meeting theater is crucial to selling an idea, and it’s rarely taught to young creatives. – Tommy Means, Mekanism, San Francisco

Deci chiar e bad for business să lași să moară unicornii juniorilor, after all. Dacă magia moare, nu doar că nu-și vor găsi calea spre curcubeul de idei, colindând pădurea de brief-uri, dar chiar dacă vor ajunge la el cândva, nu vor avea curajul să povestească tot ce au văzut la marginea pădurii, pentru că au deja lecția blazării foarte bine învățată: a vorbi cu entuziasm despre magie se pedepsește cu miștouri.

“Throw them to the wolves”/“Shit on my work. Please.” este un alt pumnal cu două tăișuri menționat în articol. Crezul agenției din care vine autorul e că a distruge work-ul cuiva nu îl face să ajungă de la good la great (!) (la fel cum nici a înlocui o idee a internului/juniorului cu ideea ta, pretinzând că e feedback, nici asta nu o să-l facă să-și găsească drumul spre curcubeul de idei la următorul brief). Dar dacă agențiile ar putea supraviețui cu un singur om care să înlocuiască ideile tuturor cu ale lui, that would be great for business. Ai avea Departamentul de Creație format dintr-un singur om genial, așa cum ne credem cu toții. L-am vedea pe scenă la Cannes în fiecare an, împreună cu ceilalți Departamenți și ne-am găsi și noi, restul unicornilor-fantomă, ceva mai util de făcut cu timpul petrecut pe acest Pământ.

Destroying work does not get it from good to great fast. Try to make your internship program emulate the best of your creative process. Instead of exposing an intern to debilitating critique, throw them to the respectful and supportive wolves that live within your agency. – Tommy Means, Mekanism, San Francisco

Oh, well, cam asta voiam să-ți propun. Să vorbim ceva deștept luni la cafea. Ne vedem!