[UPDATE] Între timp, Guillermo del Toro a câștigat Oscarul pentru Cel mai bun regizor în 2018, iar Shape of Water a câștigat trofeele pentru Cel mai bun film, Cea mai bună scenografie şi Cea mai bună coloană sonoră, fiind cel mai premiat film la Oscars 2018.
Știu precis unde eram și ce făceam când l-am auzit.
M-am trezit imediat. Dormeam înot prin pasajul Unirii, cu ochii lipiți de telefon, ca toată armata de zombi care merge pe sub pământ la birou. Era just another would-you-kindly-go-be-a-morning-person-somewhere-else type of morning, sper-să-nu-mă-întâlnesc-cu-nimeni-cunoscut la metrou sau măcar să cădem de acord tacit că nu ne-am văzut reciproc, să ne urcăm în vagoane diferite și să ne păstrăm binecuvântatele căști acolo unde au fost ele făcute să fie.
Și apoi m-a izbit. Sunetul cuvântului gândit îndelung.
“Din copilărie, am fost fidel monștrilor, am fost salvat și izbăvit de ei, pentru că eu cred că monștrii sunt sfinți protectori ai binecuvântatelor noastre imperfecțiuni și ei permit și întruchipează posibilitatea de a eșua și a supraviețui”. – Guillermo del Toro
Era dimineața de după Golden Globes 2018. Cineva (fie binecuvântat) se gândise să pună speech-urile de acceptare pe Facebook. Guillermo del Toro primise titlul de Cel mai bun Regizor pentru “Shape of Water“. Și, spre deosebire de multe alte vedete care spun listuța de nume (și ce e și mai enervat, lista de PREnume, din care rar pricepi ceva) de la casa de producție, el a avut o poveste de spus. Nu văzusem filmul, nu știam foarte multe lucruri nici despre regizor, dar faptul că a ales să vorbească atât de intim despre esența vieții lui creative, impunea respect și admirație, fără să-l fi cunoscut. Când ești conștient de ceea ce îți ține spiritul creativ în viață, înseamnă în primul rând că ai un spirit creativ și în al doilea rând că știi de unde ți se adapă unicornii și unde tre’ să-i readuci când încep să se rătăcească în drum spre fântână.
“Timp de 25 de ani am meșterit povestioare foarte ciudate, făcute din mișcare, culoare, lumină și umbră. În 3 momente precise, aceste povești ciudate, aceste fabule mi-au salvat viața: o dată cu “Devil’s Backbone“, o dată cu “Pan’s Labyrinth” și acum cu “Shape of Water“. Ca regizori, aceste lucruri nu sunt doar titluri într-o filmografie. Am făcut un pact cu un diavol deosebit de ineficient care schimbă 3 ani din viața noastră pe un titlu nou înscris pe imdb. Lucrurile astea sunt biografie și sunt viață.”
Pe parcursul discursului, se aude muzica de hai-odată-apropie-te-de-final, dar regizorul ridică sala în picioare, cu aplauze și râsete, cerând prelungiri:
“Dați muzica mai încet, băieți, a durat 25 de ani, dați-mi un minut!”.
A explicat apoi că atunci când ajungi să iei un asemenea premiu, îți dorești să ai un moment în care să te răsplătești și să spui ce gândești. Iar a te răsplăti înseamnă să spui mai mult decât mulțumesc-mami-bine-pa.
Mai târziu am aflat că fiecare detaliu al discursului său ascundea o salbă de povești.
HOME, SWEET HORROR MUSEM HOME
Toată viața lui, de la 6 ani, a creat monștrii de toate mărimile și de toate formele. A început cu un vârcolac de jucărie și a cotinuat cu un schelet, când psihologul la care l-au dus părințiii lui (catolici foarte stricți) i-a dat o bucată de lut să facă ce vrea cu ea. Desena tot timpul monștri și credeau că e ceva în neregulă cu el. De atunci, nu s-a mai oprit din meșterit creaturi de toate formele și toate mărimile.
Colecția personală a regizorului se află în LA, la Bleak House (video aici) și numără astăzi 10.000 de artefacte din lumea monștrilor. Din când în când, cu mare greutate (pentru că Bleak House e și biroul unde își găsește el inspirația), se desparte de o parte din ele, spre a le trimite la expoziții în muzeele din America. Puteți face chiar un test pe BuzzFeed ca să vedeți cu care dintre creaturile lui del Toro semănați cel mai tare. Haha.
Dar ce e fascinant la povestea lui del Toro e că lumina a triumfat până la urmă: monstrul care i-a adus cel mai mare succes din carieră (filmul cu cele mai multe nominalizări la Oscars 2018, în număr de 13, printre care 3 ale lui del Toro: Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu original, Cel mai bun film) are mult mai multă lumină în construcție decât oricare altul. Zeul Apelor din Amazon – eroul din “The Shape of Water” – face ceva ce nici un altul nu a făcut până acum: se îndrăgostește.
“Mi-a luat 46 de ani, dar am reușit!”, spune del Toro despre originea poveștii. Când avea 6 ani, uitându-se la “Creature From the Black Lagoon“, ținea cu monstrul și spera într-un final fericit. De când a văzut că monstrul a fost ucis de oameni, și-a propus să-l salveze. Și 46 de ani mai târziu, a și reușit. După 3 ani de lucru (2 ani pentru design, 1 pentru execuție) și mulți bani din buzunarul propriu, a fost gata.
Întotdeauna ținea cu monstrul, la orice film s-ar fi uitat în copilărie (“Frankenstein”, “Dr. Jekyll and Mr. Hyde”). Un articol scris de cineva mai cinefil ca mine punctează că în universul lui del Toro, adevărații monștri sunt aproape exclusiv oamenii (fasciștii din “Pan’s Labyrinth“, părinții abuzivi din “Crimson Peak“, vampirii din “Blade II“). “Sunt oameni răi, obsedați de perfecțiune și ordine” (parcă mai era cineva în viața lui del Toro cam la fel). “Sunt definiți de cruzime, control și materialism. Dar chiar și cei mai răi monștri din filmele lui pot deveni simpatici. Nu ajungi să-i iubești, dar îi poți înțelege”. Pentru fiecare monstru apare o explicație (sadicul căpitan Vidal din “Pan’s Labyrinth” fusese cel mai singuratic băiat din orfelinat).
APROPO DE OAMENI RĂI
Regizorul spune că “The Shape of Water” este “un antidot pentru lumea în care trăim. Totul este atât de sordid și oribil acum, dar filmul vorbește despre dragoste și frumusețe și despre lucrurile bune în viață”. Declară că adoră simetria: să-i vadă pe cei puternici dărâmați, iar cei tăcuți să dobândească o voce și să poată spune “F*** you”. Pentru el, pedeapsa eroului negativ nu este o moarte îngrozitoare, ci conștientizarea că și-a trăit viața greșit.
Cu altă ocazie, del Toro detaliază că Zeul din Amazon reprezintă alteritatea și e salvat tot de “celălalt” – cei invizibili, tăcuți, fără nume. “The Shape of Water” este o parabolă care vorbește despre outsideri.
“Poate că descoperim asta prea târziu, ca specie. Poate fi prea târziu și în ultimele secunde ale existenței noastre ca specie pe această planetă vom realiza că nu exista niciun Celălalt. Era vorba despre noi toți”. – Guillermo del Toro
Întrebat cum își menține originalitatea într-o lume cinematografică plină de filme cu tot felul de monștri, regizorul spune că secretul e să nu bei din aceeași sursă cu ceea ce s-a mai făcut. Adică unicornii lui (mi-e și frică să-mi imaginez cum ar arăta), se adapă din alt izvor decât restul. Și urmărindu-i biografia, aflăm și care este această sursă: el însuși. Citează:
“Diferența dintre cuvântul potrivit și cuvântul aproape potrivit este diferența dintre fulger și licurici” – Mark Twain
Pentru viitor, declară că nu mai vrea filme mari, cu buget mare, că o să mai facă maxim 3, dar că el vrea să se dedice filmelor mai mici, mai ciudate, care sunt împotriva oricărui trend. După câte am aflat despre el, nici nu mă gândeam că se poate întâmpla în alt fel.