O abordare paranoică a reţelelor sociale
Cea mai spectaculoasă prezentare de ieri, de la Webstock ‘09, a fost cea a Bogdanei Butnar. Plină de insighturi despre reţelele sociale, amuzantă şi susţinută cu aplomb, prezentarea ei a fost despre un soi de nu mai fiţi atât de naivi, “oameni buni”, nu mai scrieţi tot ce vă trece prin cap pe Facebook/Twitter; de fiecare dată când vă dezvăluiţi preferinţele în reţelele sociale, nu faceţi decât să ajutaţi advertiserii să strângă date despre voi şi să vă livreze mesaje publicitare despre care vă spuneţi “fix la asta mă gândeam şi eu acum” – dar nu e deloc întâmplător.
Ppt-ul îl găsiţi aici. Savuroasă a fost prezentarea live, care acum văd că avea multe idei în plus faţă de slide-uri.
Întrebarea mea e: de ce n-aş vrea să apară bannere cu lucruri care mă interesează în locul unor tâmpenii de care nu o să am niciodată nevoie?
Am discutat recent despre cum funcţionează behavioral targeting (targetare comportamentală, dacă vreţi) în adserverul Eyeblaster cu Adrian Stănescu (ThinkDigital) (o să aflaţi detalii tehnice foarte curând, la Digital IQ). Tot la Webstock, într-o pauză, mi-a povestit Adrian Alexandrescu (Interactions) despre e-CRM (care presupune folosirea unor informaţii despre preferinţele unui user, dar acestea sunt colectate cu acordul lui, nu urmărindu-i activitatea online printr-un tracking pixel, cum fac adserverele). Deci există metode prin care advertiserii îşi pot livra mesajele DOAR potenţialilor consumatori.
Bogdana nu a folosit nici un termen, nu s-a referit nici la bannere, nici la targetare comportamentală, dar ce altă formă ar putea lua publicitatea pe Facebook? Iată un slide care nu acuză advertiserii, ci reţelele sociale de culegerea de date pentru a livra publicitate relevantă. Deci Facebook culege informaţii din update-urile mele, ca să-mi livreze publicitate doar despre lucruri care îmi plac. ŞI CE E RĂU ÎN ASTA?
“…to build profiles and sell advertising”. Să mă supăr doar pentru că Facebook face bani livrând publicitate relevantă, deci care în sfârşit nu mă enervează? Sau doar pentru că “Facebook face bani” punct? Dar e normal să caute surse de monetizare, din moment ce noi folosim gratuit reţeaua zi de zi, ne promovăm brandurile şi evenimentele şi încercăm să exploatăm mijloacele de socializare oferite în funcţie de propriile interese (atât cât ne duce capul pe fiecare, desigur) şi toate astea fără să plătim un leu. Deci nu e condamnabil că Facebook vrea să facă bani.
Dacă ar încerca să ne vândă profilurile ca pe nişte sclavi la corporaţii, atunci ar trebui să-l acuzăm de imoralitate şi să ne sfătuim în conferinţe nu mai fim atât de vorbăreţi online. Dar atâta timp cât Facebook foloseşte informaţiile ca să ne transmită mesaje care ne-ar putea efectiv interesa, nu cred că ar trebui să ne simţim naivi că dezvăluim lucruri despre noi.
O să-i trimit nişte întrebări Bogdanei, să ne lămurească un pic mai bine. Vă dau link pe Twitter când/dacă îmi răspunde.
UPDATE: Bogdana dă explicaţii într-un Digital Buzz.
UPDATE2: Lămuriri de la Marius Pahomi, referitoare la publicitatea pe Facebook, plecând de la Digital Buzz-ul de mai sus.
Voiam să-i adresez şi eu Bogdanei nişte întrebări, după ce a vorbit, dar s-a retras rapid… Îndemnul prezentării este unul foarte ok, însă are nevoie de nişte completări, pentru că a lăsat loc de interpretări.
Comment by Buddha — September 19, 2009 @ 3:14 pm
@Buddha sigur ne lămureşte în interviu, i-am trimis deja întrebările
Comment by Ana Militaru — September 19, 2009 @ 6:02 pm
Nu am văzut prezentarea Bogdanei dar am citit multe articole în care lumea era panicată că Google culege date despre noi pentru a cuceri lumea… Sau că Facebook află tot despre noi și wow! nu mai avem confidențialitate!
Oricum nu mai avem confidențialitate de mult, măcar să se folosească aceste date pentru a ne face viața mai frumoasă! Ceea ce încearcă Facebook. Și ceea ce, să fim serioși, încearcă marketerii de la începuturi.
Comment by Florin Grozea — September 19, 2009 @ 7:43 pm
Ce nu pricep eu este de ce ne panicam de culegerea datelor pe care le afisam benevol si nefortati de nimeni pe retelele sociale ? Pana la urma ne laudam cu CV-ul pe LinkedIN si cu moaca pe Facebook (nu-i cazul meu) ca sa fim vazuti si observati (nu intotdeauna de oameni relevanti). Ca sa ducem la extrem comparatia din articol e ca si cand o dama bine si-ar lasa cartea de vizita participantilor de sex masculin de la o petrecere. Exista ”riscul” sa sune cineva daca epatezi, nu ?
Comment by krossfire — September 19, 2009 @ 7:54 pm
marea problema aici in marea britanie cu ce fac companiile cu datele noastre (si motivul pentru care ne opunem ideii de carte de identiate, banca de ADN etc.) este ca nu avem siguranta locului in care ajung.
multa vreme s-au pierdut date despre pacienti din spitale, fisele angajatilor. nu hartii propriu-zise, ci dischete, USB-uri si tot asa prin eroare umana.
daca printr-o intamplare nefericita facebook e preluat de cineva (sa zicem prin absurd) sau e victima unui tip de atac (pur teoretic vorbind) informatiile mele insemnand zeci, sute, mii de poze, adresa mea de mail, prietenii mei, numarul meu de telefon, preferintele mele si tot ce am facut in ultimii ani si am pus ca status ajung in mainile cuiva care nu stiu ce va face cu ele.
pana si ‘parintele ADN-ului’ incearca sa convinga politia ca ADN-ul persoanelor nevinovate nu are ce sa caute in baza lor de date sub scuza ca incercam sa prevenim crima – surprinzator cam 60% din populatie e de acord cu asta. nu doar pentru ca ‘daca n-ai nimic de ascuns nu ai de ce sa te temi’ dar pentru ca informatia e inca prea volatila ca sa fie lasata la liber, asa.
mie nu-mi convine de exemplu sa stiu ca ar putea pica in mainile oricui; asta si facebook are deja prea multi utilizatori si masuri de securitate foarte ambigue pe care omul de rand nu le pricepe; nu toti stiu sa-si ascunda informatiile incat sa nu fie publice in asa fel incat companiile de asigurari te taxeaza premium daca esti pe facebook sau cineva din casa e. multi au obiceiul sa zica ‘maine plec in concediu doua saptamani, uraaaa’ si se trezesc ca le-a fost jefuita casa intre timp. no wonder.
de-aia trebuie sa fim atenti…”mai oameni buni”
Comment by andreea — September 19, 2009 @ 8:53 pm
Nu mi-a placut partea cu intimitatea si faptul ca noi nu controlam retelele sociale. Pai acum depinde de persoana, cat de mult vrei sa lasi sa se vada din viata ta intima. Eu unu prefer sa bombardez cu stiri, informatii si alte lucruri care ma intereseaza pe mine si cred ca-i intereseaza si pe altii, prefer sa livrez o informatie relevanta, decat sa spun ce mananc azi si cand merg la toaleta….
Bogdana nu a facut decat sa amuze sala si sa mai dea niste palme la cei de pe hi5:)
Comment by sorin — September 19, 2009 @ 10:24 pm
da, sper ca asta va fi noul pas pe care-l va face twitter
Comment by m1ha1 — September 19, 2009 @ 10:38 pm
ce e interesant pentru tine spune multe despre propria-ti persoana chiar daca nu in mod direct
Comment by andreea — September 19, 2009 @ 11:32 pm
cel mai bun exemplu generic e personas de la MIT
Comment by andreea — September 19, 2009 @ 11:32 pm
[...] Doar 2 conferinţe mi s-au părut interesante: – Bogdana Butnar (MRM Worldwide) a avut o abordare paranoică a reţelelor sociale. Câteva idei sunt ok, dar multe mi s-au părut exagerat. Sunt de acord cu ideea că oamenii îşi [...]
Pingback by Webstock 2009 în cuvinte | Blogu` Lu` Sorin — September 20, 2009 @ 4:26 am
@all sper că aţi văzut update-ul cu linkurile: răspunsurile Bogdanei, lămuririle lui Pahomi
@Florin Grozea: De acord cu tine (cred că avem o premieră)
@krossfire: Pentru că ne pândesc oameni răi cu publicitatea după ei
@andreea: Dar noi n-avem adresele puse pe Facebook, nici pe Twitter, paranoici fiind ca naţie, deci nu ştiu cum i-ar putea dăuna unui user obişnuit faptul că scrie că îi plac afinele într-o reţea sociale.
@sorin: Foarte bine, esti un tuitarist profesionist si protejat in acelasi timp. GG!
Comment by Ana Militaru — September 21, 2009 @ 6:09 pm